GEORGIA III

   Am ajuns la Trabzon, locul in care drumul nostru (si muntele) se intalneste cu marea. Marea Neagra. De la Trabzon pana la Rize unde ne propusesem sa ramanem peste noapte nu mai era mult. Problema e ca nu aveam rezervare pe nicaieri, de la Istanbul spre est parca nimeni nu mai lucreaza cu booking.com De asemenea lipsa insternetului e pe deplin simtita!
   Rize, oras mare si frumos la mare, dar odata intrati in el, o nebunie, masini, aglomeratie, ne pierdem unul de altul. Si asta exact dupa ce i s-a terminat bateria lui Gino la intercom. De asemenea de la temperatura cu care am fost invatati prin munte, aici ne-am lovit o caldura de imi venea sa ma dezbrac de toate cele si sa ma intind pe jos.

   In final gasim un hotel destul de in centru ...

   A doua zi am fost treziti de slujba aia a lor care se auzea foarte tare de la megafoanele unei minarete aflate la doar cativa pasi de hotelul nostru. Treziti fiind, am coborat la masa (inclusa in pretul cazarii). De retinut doar untul ala "varsat" care era foarte bun si angajatul ala care era cu ochii doar pe noi din toata sala si pe ce puneam mana, venea el sa indrpete, sa verifice, sau sa completeze. Imi venea sa il bat!
   Iesim putin in oras, facem si vreo 2 cumparaturi (eu o pereche de ochelari de soare si Gino niste incaltari). In baza faptului ca pana in Georgia la Batumi facem doar vreo 2 ore, abia pe la 12 plecam din Rize. Timpul parca a zburat imediat si iata-ne ajunsi la vama. Trecem de vama turca si suntem gata sa punem piciorul pentru prima data in Georgia.

   Trecem si de vama georgiaana si iata-ne in Georgia. O harmalaie si o agitatie de nu credeam ca exista asa ceva. Am fost nevoiti sa stam putin pana am schimbat ceva bani (doar asa cativa, sa avem in caz de nevoie) si sa ne facem asigurari la motorete, ca Georgia nu e prinsa in RCA-urile din Romania. Pretul unei asigurari pe 10 zile pe motoreta este 20 de lari, asa ca am platit amandoi 60 de lari, ca asa e cand te repezi sa faci toate alea in vama, dai si 10 lari comision de om.
   Ne indepartam de granita si parca lucrurile intra in normal, cu o singura exceptie: noul gps TOM-TOM al lui Gino, foarte bun pana acum, nu stia ca exista si o tara Georgia! El credea ca Georgia e doar statul din S.U.A. Asta ne-a cam fortat sa oprim la o benzinarie sa avem putin net. Am alimentat - 2,6 lari/litru (pana-n 4 lei) si am salvat cateva trasee pana la hotelurile care parea sa fie demne sa ne gazduiasca.
   Dupa mai bine de o ora de ratacit in Batumi, cu un trafic infernal, ajungem sa ne cazam:

   De afara nu arata cine stie ce, dar apartamentul (ca nu era camera) era chiar smecher. Cred ca era proaspat renovat si avea mobilier si electrocasnice noi.
   Dupa ce am intins toate bagajele, am spalat cateva din haine si ne-am facut cate un dus, am iesit in oras. Cam complicat la restaurante, daca meniul nu e si in engleza si n-are nici poze, aia e!
Georgia are un alfabet unic, unul din cele 14 alfabete independente de pe lumea asta. Limba rusa este destuk de folosita, dar pe noi nu ne ajuta nici ea. Cu toate astea, nu am dat gres niciodata la restaurante,  evident ca la ruleta, noroc chior. Prima seara in Batumi am mancat un fel de tocanita cu carne de porc,cartofi si multe legume. Dupa ce am mancat, am dat o tura prin oras, moment in care ne prindem si noi ca aveam cazare la 1 minut de mers pe jos fata de intrarea principala pe faleza, Ce pot sa spun este faptul ca am ramas uimit. Nu ma asteptam, mi-a lasat o impresia mult peste asteptari. La intrare era o fantana arteziana care dansa pe muzica, apoi palmieri, bambus, coloane, lumini, terase etc. Nu ne-am lungit prea mult pentru ca eram destul de obositi si oricum mai aveam o zi plina pentru Batumi, abia apoi urma sa plecam spre Ushguli.
   A doua zi in Batumi ne trezim lejer, si o luam la pas prin oras (fara motorete de data aceasta) sa cautam un loc sa papam ceva si sa schimbam niste euro in lari/ In vama am schimbaat cu 3.10, aici ar trebui sa fie in jur de 3.25. Gasim si exchange si un restaurant cu specific turcesc, n-am stiut sa cerem mic dejun asa ca am mancat ce ni s-a adus, mai spre kebap asa.  Am mai hoinarit putin prin oras, am mai oprit la o cafea si inapoi la cazare sa nu pierdem somnul de frumusete. Pe seara am iesit din nou, stiind acum pe unde , ce si cum. Am luat si aparatul cu mine, am filmat, am pozat, ne-am dat in tot felul de dracii, am mai baut o bere si pe masura ce ne intorceam spre "Old Boulevard", gandul era doar la Ushguli. Nu stiam exact la ce sa ne asteptaam, nici acolo, nici pe drum, dar nu mai aveam rabdare sa pornim.
   A doua zi dimineata, nu stiam ce sa facem mai intai: bagajul sau sa stam in balcon sa ne uitam cum ploua?!
  Strangem tot calabalacul, il punem pe motorete, ne echipa de ploaie si plecam.

   Am mers cat am putut rezista fara cafea, apoi am oprit la o intersectie dintr-un sat, la un magazinas cu o masuta si umbrela afara ne-am asezat, am baut cafea, ploaia ploua, o frumusete! GPS-ul ne zicea ca mai avem 300 de kilometri si facem cam 6-7 ore.

   Pana la Mestia, in afara de faptul ca s-a oprit ploaia si am mai alimentat odata, nu s-a intamplat nimic deosebit. In Mestia, de odata forfota de turisti, agitatie, oras viu! Cam ca in Predeal asa, asa era. Am oprit sa ne alimentam si noi. Aici meniul avea si poze si era si in engleza.
   De la Mestia spre Ushguli 46 km cam doua ore. E clara treaba, trebuie sa ne tinem bine de motorete. Nu mergem prea mult si se termina asfaltul. Drumul greu, adrenalina mare, peisaje de iti taie rasuflarea... Nu am mai oprit nici sa facem poze pana nu am vazut indicatorul de intrare in loclitate.
USHGULI.

   Pana aici totul bine, dar in localitate, in afara de drumul principal, asta de veniram noi pe el, restul drumurilor erau asa cat sa incapa o vaca cu un vitel, plin de pietre si pietroaie, si inclinat ca dracii.        Cand am oprit prima data acolo unde GPS-ul n-a stiut ce sa mai zica, eram lac! Cu greu deslusim unde este OLD TOWER, acolo unde aveam noi rezervare, insa surpriza: nu mai avea camere... o incurcatura... Ne-a rezolvat in final, ne-a dat o camera in alta parte care avea si baie proprie. La acelasi pret: 35 gel. Dar pentru ca a prins momentul cand nu eram prea vii, nu ne revenisem de pe drum, a reusit sa ne convinga cumva, sa luam si cina si mic dejun. TOTAL: 60 gel de persoana. Mancarea de seara a fost foarte multa, si nu rea, dar mancasem foarte bine la Mesti. Asa se face ca ne-a umflat bine de tot. Asta e, se mai ntampla :)
   Temperatura peste noapte parea sa se duca periculos in jos pana pe la 3 grade, iar cea resimtita, in jur de 1 grad. Pentru ca deja era tarzior, ne bagam la somn, intr-o camera fara incalzire, precum camera de la fata a lu' mamaie. Tragem o plapuma groasa pe noi si somn. A doua zi se anuntase si ploaie, asa ca am stabilit sa ne trezim dimineata, mancam, dam o tura repede prin sat si o luam din loc ca pana la Tbilisi avem de mers, nu gluma!

   Daca de la Mestia pana la Ushguli drumul a mai fost cum a mai fost, de la Ushguli incolo s-a schimbat tare de tot. Nu cred ca am mai intalnit mai mult de 3 masini, iar pe jos cand pietroaie, cand noroaie, cand mai trecea cate un rau. Raurile care doar traversau drumul, mai erau cum mai erau de trecut, dar erau si altele care isi facuse albie pe drum. O frumusete, ce sa mai! Era ideal de cross, in nici un caz de ditamai vacile pe care le aveam noi si care mai aveau si cateva zeci bune de kilograme de bagaje.
   Am filmat o buna bucata de drum pana cand am realizat ca eram plin de praf si sigur nu mai vedea nimic GoPro-ul. L-am inchis in ideea ca la prima oprire il curat si il repornesc, dar pentru ca adrenalina era ca o ploaie de vara, am uitat de tot de el.
   Prima oprire a fost dupa vreo 2 ore dupa ce am plecat din Ushguli unde aam gasit prima asezare. Am baut o cafea cat ne-am odihnit putin si, in ideea ca ce era mai rau a trecut, am repornit la drum.
   S-a dovedit ca nu era chiar asa, iar ce a urmat a fost la fel de rau, daca nu si mai si.
   Urmatoarea oprire a fost dupa ce am dat de aasfalt si am reintrat in civilizatie.
   Eram fericiti ca scapasem intregi, motocicletele ramasese in 2 roti permanent, n-am avut incidente neplacute. Desi aratau ca tractoarele cand le-a prins ploaia in brazda, motocicletele au stiut sa mearga la fel de bine si pe sosea cu viteza mai demna.

   Sub podul pe care am oprit era un rau in care mi-am spalat cagula. Gino a incercat sa-si spele ghetele si s-a ales cu o tranta in apa!
   Dupa inca vreo ora, ajungem la Kutaisi unde chiar putem spune ca civilizatia era in toi. Aici am oprit sa alimentam si am dat si noroiul jos de pe motorete.
   Am intrat pe o bucatica de autostrada (noi speram sa ne duca pana la Tbilisi), apoi am iesit si abia dupa inca vreo ora de mers prin traficul halucinant, am intrat pe autostrada ce avea sa ne duca pana la Tbilisi. Chiar inainte sa prindem viteza, pentru ca incepea ploaia, am fost nevoiti sa oprim sa ne echipam. E bine totusi ca nu ne-a prins ploaia mai sus, ca nu stiu cum am fi scos-o la capat.
   Ce am observat: autostrada luminata cap-coada! Initial am crezut ca doar la inceput, sau doar la bretelele de acces, dar nu, cap-coada. Si din cate becuri erau, pe toata lungimea (~100 km) doar doua becuri nu functionau!
   Chiar inainte cu vreo 10 km sa intram in Tbilisi, am mai facut o mie de kilometri. 3000!

   Cam asa a aratat aproximativ traseul de pe cea de-a III-a mie de kilometri

 

   

GEORGIA II

   Trecem de Ankara pe centura ocolitoare (autostrada). Nu am apucat sa fac poze ca nu am oprit, in schimb pot sa spun ca e impresionanta. N-am vazut Manhattanul, dar asa cum imi imaginez eu, prin comparatie, aici erau mai multe Manhattanuri.
   Am oprit undeva pe drum unde am mancat, apoi am cumparat ceva fructe. Au fost cele mai mari smochine pe care le-am vazut vreodata.

   Desi am mers destul de intins, tot ne-a prins seara, chiar noapte, pe drum. Ajungem in final la camping, unde abia asteptam sa ne bagam la somn. Era in jur de 10 pm.
   Am facut cortul repede, dar cand sa umflam salteau, pompa lui Gino, cu acumulatori fiind, nu era incarcata! Ce sa facem... muream de somn, dar nici nu ne tineau plamanii sa bagam cu gura.
   Stabilim sa o lasam la incarcat sa dam o tura prin oras, ocazie cu care am luat niste bere la pachet si cate un kebap.

Intorsi in camping am baut linistiti cate o bere cat timp ni s-a facut controlul si apoi somn (adanc).

Dimineata ma trezesc buimac, galagie pe afara, parea ca bate vantul tare... Ma uit la ceas, aproximativ 6:30. Ce-o fi?! Scot capul din cort:

Il trezesc repede si pe Gino si fara sa ne gandim prea mult, ne-am luat telefoanele, aparat foto si fuga in afara campingului sa vedem mai bine. Privelistea incanntatoare, aveam gura pana la urechi pana ne-am dat seama ca eram in ismene si papuci, Motocicletele lasate deschise cu portofele si tot ce mai era pe acolo la vedere.

Dupa trezirea asta nu ne-am mai culcat la loc. Ne-am imbracat de oras si am plecat spre mic dejun si cafea.

Am dat de o terasa cu wi-fi unde am mai intrat in contact cu lumea, dar in acelasi timp am primit si un mesaj de la Vodafone prin care eram rugat sa imi verific costul suplimentar. 26.60 euro!!! Nu cred ca am avut telefonul  pe date mobile mai mult de un minut.
Inapoi in camping ne mai bagam la o tura de somn. In hamace de data aceasta speram sa fie mai bine, dar nu am prins nici o ora de somn, venise soarele peste noi, asa ca am sarit in piscina. Mi-e mi s-a parut destul de rece, motiv pentru care nu m-am balacit prea mult.
Ne reechipam de oras si ideea lui Gino: luam orasul la pas cu motocicletele :) Vrem sa vedem si zonele mai putin pline de turisti.

Tot umbland incoa si-ncolo intalnim o pasarica si nu orice pasarica, SANDU PASARICA.

   Nu am stat prea mult impreuna ca a doua zi urma sa plecam in cel mai lung traseu din toata excursia. In special ca timp, kilometri nefiind prea mult.
   A doua zi, cu povestea invatata, ne trezim devreme sa vedem de la inceput cu procedeaza oamenii astia cu baloanele. Le aduc pe o remorca trase de cate un SUV, coliviile alea doar, ca balonul e impachetat intrun fel de geamantan mai mare. Le intind pe jus pe-acolo, cu niste ventilatoare foarte mari baga aer in ele si apoi cu arzatoarele incalzesc aerul sa se ridice.

   Treaba asta incepe dimineata devreme se puca baietii de treaba, inainte de rasaritul soarele se ridica, un zbor dureaza cam o ora si costa intre 123 si 200 de euro, in functie de aglomeratie. In perioada asta era cam full, drept pentru care voiau 200 de euro de om, dar nu aveau locuri libere cat am stat noi. Si erau peste 100 de baloane!
   Dupa ce s-a linistit treaba cu baloanele, treziti fiind, am zis sa si pornim la drum. Asa ca dupa ce am strans tot, la 7 ieseam din camping!
   Oprim sa alimentam la o benzinarie care are si terasa, mancam ceva ca de mic dejun, si pornim la drum. Drumul destul de obositor pana la un moment dat, cand am intrat pe un drum de munte. Aici mai o curba, mai un peisaj, timpul trece repede si ne bucuram de drum si peisaj.
   A doua mie s-a implinit  intre Sivas si Trabzon, iar ca sa fie toate bune, in loc de 2000, motoreta mea a afisat 0.0. Nu s-a gandit japonezul ca un trip poate fi mai lung de 2000 km.

   Cam asa a aratat traseul celei de-a doua mie:

GEORGIA I

   Nu stiu de ce am ales Georgia, dar mi s-a pus!
   Planuri am facut destule, de fapt doar mi-am imaginat ce si cum.
   Am ales si perioada, de fapt plecarea: 09.09.2019. Intoarcerea nu e clar stabilita.
   Pana inainte cu 2-3 zile de plecare nu am facut mai nimic in acest sens, dar cum se apropia cu repeziciune ziua cea mare, am catadicsit sa mai adun informatii, sa fac o rezervare si o cumparatura.
   Iata ca a venit si seara de dinaintea plecarii. De fapt a venit noaptea de dinaintea plecarii ca dupa ce am stabilit cu colegul de drum - Gino ultimile detalii, am mai avut ceva de facut pentru serviciu pana pe la miezul noptii.

PRIMA MIE
   Asa cum stabilisem (sa ne intalnim la 5:30) am dat nas in nas la ora 6 fara 5 in benzinarie de zici ca ne vorbisem.
   Reorganizam putin bagajul si plecam.
   Cam frigut afara, mai ales pentru mine fiind in tricou si costumul de vara.
   Ajungem repede la Calarasi, culmea, fara sa prindem bariera la Drajna.
   Bacul era tras la mal, doar ca surpriza, desi nu era plin, cand mai aveam cativa metri pana la el, vedem ca tocmai plecase. Am pierdut ceva timp pana a venit urmatorul.
   Am intrat in Bulgaria destul de usor, am oprit o singura data sa alimentam si iata-ne in vama la turci.
   Aici a fost un punct de cotitura.Gino avea o amenda (pentru viteza) in Turcia si nu o platise. Putea fi sfarsitul calatoriei. Am stat cu emotii la ghiseu, iar in timp ce ne verificau actele, mai vorbeau intre ei de asteptam de fiecare data sa zica ceva care sa ne sfarseasca aventura. Nu a fost asa si am intrat in TURCIA.

   Prima senzatie in Turcia - le au astia pe sosele.
   Cand sa intram pe autostrada vedem pe unu' ca ne face semn. Cand ajungem in dreptul lui era o mascota sau papitoi, sau un fel de sperietoare de ciori si avea ceva mecanizat sa dea din mana.

   De fapt asta indruma camioanele sa intre pe o banda unde era cantar. Cu cu alte cuvinte nu prea poti sa zici ca incarci mai tare camionul si poate ai noroc sa nu te prinda.
   Vazaundu-ne dezorientati, vine la noi un lucrator de acolo si zice "Bardai sekan ubduh gerem" si mai multe cuvinte. Am inteles in final (lucru ce a determinat o usoara febra musculara) ca trebuie sa ne ducem sa luam niste cartele si sunt pe autostrada puncte de control si cand trecem pe acolo ne ia din credit.
   La prima alimatare am avut o surpriza: fata de un pret al benzine de vreo 7 lei cat ma asteptam, era 6,85 lire (0,75 lei o lira) adica 5,14 lei, mai ieftin ca la noi.
   Intram in Istanbul pe la 17:30, iar dupa vreo 2-3 ore de mers prin Istanbul (pe autostrada) ajungem la hotel.

   Hotel de 4 **** la gasit pe fuga la un pret rezon Fesa Bussines Hotel (recomand!).
   Am dat o tura prin zona sa luam o bere, dar ioc! Ioc alcool.
   Ne consolam cu o limonata si ne bagam la somn, instant adormire.
   De dimineata coboram la micul dejun (inclus), am papat bine, bagajul inapoi pe motorete si la drum. Abia pe la 10 ne-am urnit, desi speram ca la 9 sa fim pe drum.
   Am mers fara peripetii, iar prima mie s-a implinit undeva pana-n Ankara.

   Cand e marti, asta e, cu 2 metri inainte sa opresc, s-au facut 1000.1 km.

   Asa a aratat traaseul primei mii de kilometri:

Poland 2018 - Day 6

Ne-am trezit in voie, am mancat ceva de la magazinul campingului, am baut o cafea si ne-am pregatit de plimbare. Azi fara motociclete! Asa ca am cumparat bilete de tramvai si am plecat in centru! 

Foarte misto Gdanskul!

Am hoinarit vreo 6 ore fara sa ne dam seama cand a trecut timpul, doar oboseala dadea semne ca mergem de ceva timp.
Am facut un plan simplu: mergem la camping, tragem un pui de somn si revenim pe seara. Puiul de somn s-a lungit pana pe la 10 seara cand nu mai ajungea nici teramvaiul prin zona pe la noi. Ne-am tot gandit si razgandit, pana la urma am plecat pe jos.
Harmalaie mare, cluburi, de toate se intampla seara in centrul istoric. Centrul istoric de fapt este construit prin anii 60, pentru ca in al doilea razboi mondial a fost distrus de rusi, dar a fost refacut in acelasi stil, daca nu chiar identic. Si acum se construieste pastrandu-se arhitectura olandeza.

Am tot stat pana dupa miezul noptii, apoi un taxi ne-a luat 37 zloti sa ne aduca in camping.

POLAND 2018 - Day 5

Ne trezim destul de dimineata cu gandul de a pleca devreme.  Pana strangem cortul si tot calabalacul, tot trec vreo doua ceasuri, timp in care am schimbat planul. Mergem direct la Gdansk!

Nu plecam pana nu ne tragem in poza cu gazda noastra din ultimile doua nopti.








 Trebuia sa innoptam undeva intre Bialystok si Elk, apoi, spre Gdansk, trebuia sa facem Elk-Ostroda unul dintre drumurile recomandate de niste motociclisti polonezi.

Pe drum oprim de cateva ori sa alimentam, am si mancat ceva si am mai oprit sa mai platim cate 5 zloti pe autostrada si vreo 25 mai aproape de Gdansk

La intrare in Gdansk, dupa o intersectie, il vad pe Gino ca-mi face semn ca trebuia pe dincolo. Dupa ce ca nu mai aveam rabdare sa facem ultimii kilometri, am mai facut vreo 5 in plus.
In sfarsit, dupa inca vreo cativa km suntem in Gdansk!

Campingul arata foarte bine, foisoare, curent, apa...  tot ce ti-ai putea dori. Ne apucam sa facem cortul, dam bagajul jos, un dus repede si deja se face noapte, dar nu ne-am bagat la somn pana nu am vazut marea.

POLAND 2018 - Day 4

Treziti cu noaptea in cap, diferenta de o ora a fusului orar isi spune cuvantul, ne-am hotarat sa mergem la  Auschwitz! Practic toata ziua am facut o tura Zakopane - Cracovia - Auschwitz si retur pe un drum recomandat de asemenea de catre un motociclist polonez.
Prea multe nu sunt de spus, ramai mut cand simti ce a fost pe acolo!

Cu un total de 350 km in aproape 7 ore si motocicleta scapata de pe loc la intoarcere, plus cateva ore de vizitat Auscwitz, pot spune ca abia asteptam sa ajung in camping!